Cartea tehnică a construcției: ce conține, cine o întocmește și cum se adună pe parcurs

Cartea tehnică a construcției e dosarul complet al unei clădiri: cum a fost proiectată, cum a fost executată, cum a fost recepționată și cum trebuie întreținută. Se predă la recepția lucrărilor și rămâne la proprietar cât timp există construcția. Ghidul de față spune ce conține, cine răspunde de fiecare capitol, ce lipsește de obicei la recepție și cum se adună pe parcurs, nu în ultima lună.

Ce este cartea tehnică a construcției

Cartea tehnică a construcției e ansamblul documentelor care descriu proiectarea, execuția, recepția și exploatarea unei construcții. Nu e un dosar de arhivă făcut de formă: e documentul din care se vede, peste zece ani, ce s-a pus într-un perete și cine a semnat că e conform.

Obligația vine din Legea 10/1995 privind calitatea în construcții, care cere ca pentru fiecare construcție să se întocmească o carte tehnică și care pune păstrarea ei în sarcina proprietarului, pe toată durata de existență a construcției. Structura - capitolele și ce intră în fiecare - e dată de HG 273/1994, regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, modificat ulterior, printre altele prin HG 343/2017.

Practic, cartea tehnică nu se scrie. Se adună. Fiecare document produs oricum pe parcursul lucrării - un proces-verbal, o declarație de performanță, un dosar de aprobare materiale - e o piesă din ea. Diferența dintre o recepție liniștită și una cu telefoane la furnizori e dacă piesele au fost puse la locul lor pe măsură ce apăreau.

Cele patru capitole (A-D)

Capitolele A și B se închid odată cu execuția. Capitolul C se completează la recepție. Capitolul D e singurul care rămâne deschis: se adaugă la el ani la rând, la fiecare intervenție asupra clădirii.

Pentru un subcontractor de instalații, aproape tot ce produce intră în capitolul B. Acolo stau procesele-verbale de lucrări ascunse pentru trasee îngropate, declarațiile de performanță pentru materialele puse în operă și dosarele de aprobare materiale semnate de diriginte, proiectant și beneficiar.

Cine o întocmește și cine o predă

Răspunderea pentru întocmire e a investitorului sau a beneficiarului lucrării. El nu produce însă documentele: le produc proiectantul, pentru capitolul A, și executantul, pentru capitolul B, fiecare pentru partea lui. Dirigintele de șantier verifică pe parcurs că documentele se produc la timp și că sunt semnate de toate părțile.

Predarea se face la recepția la terminarea lucrărilor. Comisia nu verifică doar lucrarea, ci și dacă documentele care o descriu există. Dacă nu există, recepția nu se închide curat: se amână până la completare sau se consemnează lipsurile cu un termen de remediere. În ambele situații proiectul rămâne deschis administrativ după ce oamenii au plecat de pe șantier.

De aici vine o regulă simplă de organizare: partea care semnează un document e și cea care îl arhivează, în același loc, în momentul semnării.

Ce lipsește de obicei la recepție

• Declarațiile de performanță pentru materiale puse în operă acum un an. Furnizorul le are, dar cererea, retrimiterea și confirmarea iau câteva zile pentru fiecare produs.
• Versiunea aprobată a dosarelor de aprobare materiale, nu ultima trimisă. În firul de e-mail sunt trei variante și nimeni nu mai știe care a primit semnătura.
• Procese-verbale de lucrări ascunse semnate doar de două părți din trei. Se reface circuitul de semnături pentru lucrări acoperite de luni de zile.
• Fișe tehnice pentru echipamente înlocuite pe parcurs. În carte a rămas produsul din ofertă, nu cel montat efectiv.
• Jurnalul de șantier incomplet. Se completează retroactiv, ceea ce se vede și nu ajută pe nimeni.

Niciunul dintre punctele astea nu înseamnă că lucrarea e proastă. Înseamnă că evidența a rămas în urma execuției. Costul se plătește la final, în zile de căutat prin e-mail și în discuții cu beneficiarul despre ce se poate deconta și când.

Cum se adună pe parcurs, nu la final

Regula e una singură: documentul intră în cartea tehnică în momentul în care e aprobat, nu la recepție. Restul sunt consecințe.

Ai o bibliotecă de produse în care fiecare produs are atașate fișa tehnică, declarația de performanță și agrementul tehnic, acolo unde e cazul. Documentele se refolosesc pe toate proiectele, nu se caută de fiecare dată de la zero. Dosarul de aprobare materiale, odată aprobat, se leagă de articolul din lista de cantități și de produsul montat, cu versiunea și data semnăturii lângă el. Procesele-verbale se generează din etapele de execuție, nu se scriu separat într-un document care trăiește pe alt server. Iar la recepție, capitolul B e un export: alegi proiectul și obții dosarul, în loc să îl reconstitui.

Pasul dinaintea acestuia e aprobarea materialelor: dosarele aprobate acolo sunt exact piesele care ajung aici. Dacă îl faci ordonat, cartea tehnică se scrie singură - vezi ghidul despre aprobarea materialelor în construcții (MAF). În amonte, aceleași coduri de articol vin din ofertarea din lista de cantități, iar dacă legi cele trei etape, un articol are un traseu continuu: ofertat, aprobat, montat, documentat.

Vezi pagina Construcții pentru cum arată fluxul în sistem, sau cum e construită platforma dacă te interesează partea tehnică. Dacă ai o întrebare punctuală despre cum arată la tine, scrie-ne.

Întrebări frecvente

Cine păstrează cartea tehnică după recepție?

Proprietarul. Legea 10/1995 îi pune în sarcină păstrarea și completarea ei pe toată durata de existență a construcției, iar la fiecare schimbare de proprietar cartea tehnică se transmite noului proprietar. Executantul și proiectantul își păstrează, la rândul lor, propriile documente, conform obligațiilor lor de arhivare.

Se poate întocmi în format electronic?

Da. Ce se cere e conținutul, nu suportul: documentele semnate trebuie să existe, să fie complete și să poată fi prezentate. În practică, varianta care funcționează e evidența electronică pe parcurs, cu originalele semnate păstrate acolo unde sunt cerute pe hârtie. Verifică întotdeauna și contractul: unele caiete de sarcini cer explicit un exemplar tipărit, predat la recepție.

Ce se întâmplă dacă lipsesc documente la recepție?

Recepția nu se poate finaliza pe documente care nu există. În funcție de ce lipsește, comisia amână recepția până la completare sau o admite consemnând lipsurile și un termen de remediere. În ambele cazuri proiectul rămâne deschis, iar plata finală și eliberarea garanției de bună execuție se decalează.