Ghid · Construcții
Cele patru capitole ale cărții tehnice (A–D), cine răspunde de fiecare, ce lipsește de obicei la recepție și cum o aduni pe parcurs, nu la final.
Pe scurt
Actualizat septembrie 2026 · 7 min
Cu două săptămâni înainte de recepție, cineva din birou caută prin e-mail declarații de performanță pentru materiale montate acum un an. La contractorii de instalații cu care lucrăm, capitolul B a devenit un export din fluxul de construcții: dosarele aprobate pe parcurs sunt deja piesele cerute la final. Ghidul spune ce conține cartea tehnică, cine răspunde de fiecare capitol, ce lipsește de obicei la recepție și cum se adună pe parcurs.
Cartea tehnică e ansamblul documentelor de proiectare, execuție, recepție și exploatare; fiecare e produs oricum pe parcurs, întrebarea e doar unde ajunge. Nu e un dosar de arhivă făcut de formă: e documentul din care se vede, peste zece ani, ce s-a pus într-un perete și cine a semnat că e conform.
Obligația vine din Legea 10/1995 privind calitatea în construcții, care cere o carte tehnică pentru fiecare construcție și o pune în păstrarea proprietarului cât există clădirea. Structura, adică capitolele și ce intră în fiecare, e dată de HG 273/1994, regulamentul privind recepția construcțiilor, modificat printre altele prin HG 343/2017. Regulamentul spune ce se predă; nu spune cum se adună, și aici se pierde recepția.
Un proces-verbal, o declarație de performanță, un dosar de aprobare materiale: fiecare e o piesă din carte, produsă oricum pe parcursul lucrării. Diferența dintre o recepție liniștită și una cu telefoane la furnizori e dacă piesele au fost puse la locul lor pe măsură ce apăreau. Trei confuzii curente fac diferența scumpă.
| Ce crede lumea | Ce e de fapt | |
|---|---|---|
| Când se face | Un dosar făcut la final | O evidență ținută pe parcurs |
| A cui e obligația | A executantului | A investitorului, cu documente de la proiectant și executant |
| Ce se întâmplă după | Se predă și se uită | Rămâne la proprietar cât există construcția |
Capitolele A și B se închid odată cu execuția, C la recepție, iar D rămâne deschis toată viața clădirii, fiecare cu alt responsabil. Capitolul D e singurul la care se adaugă ani la rând, la fiecare intervenție asupra clădirii.
| Capitolul | Ce conține | Cine răspunde |
|---|---|---|
| A. Proiectare | Documentația tehnică de execuție, autorizația de construire, avizele, memoriile, planurile, modificările aprobate pe parcurs | Proiectantul, prin grija investitorului |
| B. Execuție | Procese-verbale de lucrări ascunse și de fază determinantă, certificate și declarații de performanță, agremente tehnice, dosarele de aprobare materiale, jurnalul de șantier, planurile as-built | Executantul |
| C. Recepție | Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor cu anexele lui, procesul-verbal de recepție finală | Comisia de recepție, prin grija investitorului |
| D. Exploatare | Instrucțiuni de exploatare și întreținere, jurnalul evenimentelor, documentele de urmărire a comportării în timp, intervențiile ulterioare | Proprietarul sau administratorul |
Răspunderea pentru întocmire e a investitorului sau a beneficiarului lucrării. El nu produce însă documentele: le produc proiectantul, pentru capitolul A, și executantul, pentru capitolul B, fiecare pentru partea lui. Dirigintele de șantier verifică pe parcurs că documentele se produc la timp și că sunt semnate de toate părțile.
Pentru un subcontractor de instalații, aproape tot ce produce intră în capitolul B. Acolo stau procesele-verbale de lucrări ascunse pentru trasee îngropate, declarațiile de performanță pentru materialele puse în operă și dosarele de aprobare materiale semnate de diriginte, proiectant și beneficiar.
Predarea se face la recepția la terminarea lucrărilor. Comisia nu verifică doar lucrarea, ci și dacă documentele care o descriu există; dacă nu există, recepția se amână sau se consemnează lipsurile cu termen de remediere. Concret, așa arată dosarul într-un proiect de instalații:
La recepție lipsesc declarații de performanță pentru materiale montate acum un an, versiunea aprobată a dosarelor MAF și semnături pe procesele-verbale de lucrări ascunse. Cinci lipsuri revin la aproape fiecare executant, în ordinea în care dor.
Niciunul dintre punctele astea nu înseamnă că lucrarea e proastă. Înseamnă că evidența a rămas în urma execuției. Costul se plătește la final, în zile de căutat prin e-mail și în discuții cu beneficiarul despre ce se poate deconta și când.
De aici o regulă simplă de organizare: partea care semnează un document e și cea care îl arhivează, în același loc, în momentul semnării. Cine semnează, arhivează.
Regula e una singură: documentul intră în cartea tehnică în momentul în care e aprobat, nu la recepție, iar capitolul B devine un export. Restul sunt consecințe.
Fiecare document are un moment natural în care apare și un om care îl semnează. Regula cere doar ca în acel moment să fie pus și în carte, nu într-o căsuță de e-mail. Pentru asta, fiecare piesă are nevoie de un cârlig în evidență: produsul din bibliotecă, articolul din lista de cantități sau etapa de execuție.
Ce lipsește se vede în timpul lucrării, când furnizorul încă răspunde și echipa e încă pe șantier, nu cu două săptămâni înainte de recepție. Diferența nu e în documente, care sunt aceleași, ci în momentul în care afli că lipsesc.
Reconstituită la recepție
Adunată pe parcurs
La un contractor de instalații, dosarele MAF aprobate se leagă de articolul din lista de cantități și de produsul montat; recepția devine un export. Fluxul rulează la un contractor cu peste 100 de angajați, pe același dosar din care se face aprobarea materialelor.
Biroul tehnic aprobă dosarul MAF o dată; în momentul semnăturii, versiunea aprobată intră în capitolul B al proiectului, cu data și cu aprobatorii lângă ea. Când produsul din ofertă e înlocuit cu altul, fișa tehnică nouă înlocuiește vechea versiune în carte, nu doar în e-mail. În amonte, aceleași coduri de articol vin din ofertarea din lista de cantități, așa că un articol are un traseu continuu: ofertat, aprobat, montat, documentat.
Procesele-verbale de lucrări ascunse se generează din etapele de execuție și se semnează la momentul lor, de toate părțile, cu semnătura vizibilă în evidență. La recepție, responsabilul de documentație alege proiectul și exportă capitolul B; ce apare marcat lipsă e lucrul de făcut, nu o surpriză. Vezi fluxul în pagina Construcții sau cum e construită platforma, dacă te interesează partea tehnică.
Evidența pe parcurs are sens când sunt zeci de documente și mai multe părți care semnează; în trei situații nu schimbă nimic.
Stabilește, pentru fiecare tip de document, cine îl arhivează în momentul semnării și unde; e o decizie de o oră care schimbă recepția următoare. Piesele capitolului B vin din aprobarea materialelor: ghidul despre dosarul MAF arată circuitul din care ies versiunile aprobate.
Înainte de recepție
Proprietarul. Legea 10/1995 îi pune în sarcină păstrarea și completarea ei pe toată durata de existență a construcției, iar la fiecare schimbare de proprietar cartea tehnică se transmite noului proprietar. Executantul și proiectantul își păstrează, la rândul lor, propriile documente, conform obligațiilor lor de arhivare.
Da. Ce se cere e conținutul, nu suportul: documentele semnate trebuie să existe, să fie complete și să poată fi prezentate. În practică, varianta care funcționează e evidența electronică pe parcurs, cu originalele semnate păstrate acolo unde sunt cerute pe hârtie. Verifică întotdeauna și contractul: unele caiete de sarcini cer explicit un exemplar tipărit, predat la recepție.
Recepția nu se poate finaliza pe documente care nu există. În funcție de ce lipsește, comisia amână recepția până la completare sau o admite consemnând lipsurile și un termen de remediere. În ambele cazuri proiectul rămâne deschis, iar plata finală și eliberarea garanției de bună execuție se decalează.
Prima discuție e despre procesul tău: cine face ce, pe ce documente, unde se pierde timpul.
Un e-mail pe lună, doar când publicăm ceva. Fără altceva.
Din 25 august 2026 cartea tehnică se întocmește electronic și se încarcă în Registrul Național al Construcțiilor. Ce înseamnă pentru dosarele executantului.
Citește →Situația de lucrări se certifică pe documente: centralizator, atașamente, procese-verbale, dosare MAF. Ce lipsește și cum ajungi la o decontare în zile.
Citește →Formularul de aprobare materiale (MAF): ce conține dosarul, circuitul birou tehnic → diriginte → proiectant → beneficiar și unde se pierde timpul.
Citește →